Îmi amintesc de orele din generală când scriam după dictare pagini întregi cu lecții de istorie dictate de directoarea școlii. Dicta atât de alert încât mă vedeam ieșind din corp și mă uitam la mine mirat de cum de am învățat să scriu. Parcă trecuseră o grămadă de timp de la începutul cu bastonașe și liniuțe din scoala primară. La liceu scriam pe fugă în pauze câte un colaj din temele colegilor, iar la facultate am abandonat cu totul această activitate pentru că nu îi mai vedeam sensul.

Cu toate experiențele negative din școală, scrisul de mână a rămas cel mai eficient mod de a intra în starea de flux. Mă ancoreaza în activitate și ma tine în prezent.

Am primit o agendă de buzunar în care urma să notez numerele de telefon ale tipelor pe care le abordam pe stradă. Așa am început să îmi pun gândurile în jurnal. Înainte foloseam un caiet de notițe la muncă în care nu scriam chestiuni personale. Când am plecat de la companie am abandonat toate caietele într-un dulap cu gândul ca informațiile de acolo le aparțin.

Am rămas cu obiceiul și de atunci am ținut jurnale în care am amestecat subiectele personale cu cele profesionale.

Când am plecat în străinătate mi-am scanat toate jurnalele. Folosind inteligenta artificială am indexat toate paginile scanate și am extras textul din ele. Asta mi-a permis să extrag statistici și sa adaug posibilitatea de a cauta prin jurnale.